Autor:  Nina

Vineri dupa amiaza ma intorceam acasa de la job conducand pe repede inainte. Nu prea eram atenta la ce se intampla in jur, insa la intersectie la Diham nu am avut cum sa nu observ un om cu un carucior pliabil (da, nici nu stiam ca exista asa ceva) pe care cara o magaoaie de cutie de frigider. Vroia probabil sa o duca la fier vechi. Acolo in intersectie, caruciorul ala de jucarie, practic, a cedat si ii cazuse omului frigiderul in mijlocul intersectiei.

L-am ocolit cu stil si am oprit la banca. Am trecut apoi pe la  Mega Image si am pierdut ceva timp acolo. Cand, in sfarsit, mi-am continuat drumul spre casa, l-am intalnit din nou pe nenea cu fierul vechi. Reusise sa inainteze cam 500m si caruciorul cedase din nou.

Nu stiu daca va amintiti dar vineri era o vreme destul de geroasa, iar asfaltul, ce a mai ramas din el, era  plin de zapada topita, mazga sau cum ii mai spune acum mocirlei de alta data. Imaginea omului care incerca din nou sa-si repare caruciorul cu care avea de gand sa care greutatea aia (va spun, era un frigider mare de tot), era de-a dreptul dezolanta.  Am trecut din nou de el si desi l-am compatimit din prima, de data asta m-am hotarat sa fac ceva. Ce ma costa sa opresc si sa-l ajut sa-si duca marfa pana acasa? Ia sa vedem…

Intorc masina si ma opresc in dreptul lui. Ma dau jos si il intreb unde vrea sa duca fierul vechi si daca imi da voie sa-l ajut.

El : – Sarut mana domnita, dar lasati ca il duc cu caruciorul asta.

Mentionez din nou, ca poate nu m-ati inteles, caruciorul era ceva de jucarie.

Eu: – Nu vreti sa va ajut?

El: – Nu, multumesc, n-am eu bani sa platesc drumul asta, eu abia incerc sa-mi duc zilele de azi pe maine…

Pana la urma a inteles ca nu vreau bani, am rabatat bancile, am urcat cutia frigiderului in masina si am mers usor pana la om acasa. Statea la doua strazi de strada mea.

Pe drum mi-a spus ca va incerca sa dezmembreze cutia, sa scoata metalul din ea, pe care il va duce la fiare vechi. Mi-a mai zis ca nu are servic de doua luni, a lucrat la o firma de paza care s-a inchis fara a le mai plati macar salariile pe ultimele doua luni. S-a apucat de curand de chestia asta cu fierul vechi, asa a explicat faptul ca nu are inca un carucior performant ca cel din imaginea de mai sus.

Ce mai, omul era foarte necajit, altfel ingrijit si cu vocabular frumos din cate mi-am dat eu seama.

Ce m-a distrat tare de tot, a fost incercarea lui de a ma convinge, sa-l las la cateva case de locuinta lui, ca sa nu-l certe nevasta ca-l aduce o femeie acasa, ca-i geloasa foc olteanca. )  Nu stiu daca v-am zis dar el arata asa a om de 60 de ani, poate mai tanar dar imbatranit de griji. Doamne, la asta nu ma mai gandisem. Cum sa fii geloasa pe asa un amarat de om? Nu l-am lasat, i-am spus sa-i transmita sotiei salutari de la coana Florenta de la croitorie si sa-i spuna ca sunt nora ei. Eu stiu ca toata lumea din cartier o cunoaste pe mama soacra, pentru ca a fost ani de zile sigura croitoreasa din zona. Vai, cand a auzit cine sunt, n-a mai putut de bucurie ca stie de unde sa ma ia, sa-mi aduca la vara, branza si lapte de la el de la tara.

Sursa foto