Autor: Iulia
Stiu ca voua vi se pare ceva normal sa-ti inveti de fiecare data lectiile, dar eu nu reusesc niciodata sa-mi invat la istorie. Nu ma intelegeti gresit, imi place istoria, dar nu stiu de ce nu-mi invat niciodata. Ma rog, aproape niciodata.
Daca pana in clasa a patra era suficient sa stiu sa citesc lectia la romana si sa-mi fac exercitiile la matematica, incepand de anul acesta lucrurile s-au schimbat mult Practic, trebuie sa-mi invat la multe materii, sa fiu in stare sa povestesc lectiile in fata clasei si sa-mi ramana si cate ceva in cap. Cunostinte zic.
Mi-a fost foarte greu sa ma obisnuiesc cu invatatul. Eu credeam ca doar poeziile trebuiesc citite de mai multe ori pentru a le invata, nu si lectiile la istorie, de exemplu. Daca la inceputul anului nu prea imi invatam, adica citeam o data lectia dar nu prea reuseam sa retin datele istorice, mi-am dat seama ca din ce in ce vor fi mai multe de tinut minte si n-am sa reusesc niciodata sa recuperez, daca nu invat de pe acum temeinic. Temeinic este un cuvant gasit de mine in dictionar, care cuvant mi-a placut foarte mult.
Intr-o zi, m-am hotarat sa citesc lectia la istorie de mai multe ori sa vad daca retin ceva mai mult decat de obicei. Spre surprinderea mea dupa ce am citit de cateva ori aproape ca puteam spune lectia pe de rost. Nu asta fusese primul meu gand, da nu era rau nici asa pentru inceput. A doua zi la scoala am fost foarte multumita de faptul ca stiam raspunsul la toate intrebarile domnisoarei invatatoare. De atunci m-am hotarat, ca-i bine tare sa stiu lectia si am sa invat mereu, nu numai la istorie ci si la celelalte materii. Mi-am dat seama ca invatatul n-o sa-mi faca rau, ci doar bine.
P.S. Mami mi-a corectat un pic textul de mai sus si mi-a spus ca asta nu-i o fata buna. O fapta buna este atunci cand faci ceva care nu este de datoria ta, or invatatul e ceva ce trebuie sa fac pentru mine. Trebuie sa stiti ca eu atunci am inteles ca-i bine sa stii mereu lectia la scoala, si daca nu ma hotaram sa invat in ziua aia, cine stie daca as fi facut-o vreodata. Asa ca, eu consider ca atunci am facut o fapta buna. Asa cred eu.

Posted by Surprize Kinder on January 3, 2010 at 3:09 pm
Acum mai trebuie sa intelegi la ce foloseste istoria asta…
Posted by iulia on January 3, 2010 at 4:50 pm
Deocamdata imi foloseste pentru a lua note bune si pentru a sti care au fost stramosii nostri. Mai tarziu, voi vedea.
Posted by Nina on January 4, 2010 at 9:44 am
Sper ca obiceiul asta bun cu invatatul sa te tina si tot ce inveti sa-ti ramana in minte pentru multa vreme.
Te mai astept cu povesti despre fapte bune.
Posted by ioana on January 13, 2010 at 1:14 pm
Iulia, tu sa stii ca o sa te faci scriitoare!
Posted by IULIA on February 6, 2010 at 7:22 pm
DA, DAR NU VREAU.